Ingrijorari obsesive

Ingrijorarea excesiva, adesea patologica, de a nu ramane fara bani a facut nenumarate victime de-a lungul vremii, continuand sa goleasca de sens vietile multor persoane si in zilele noastre. De fapt, mai cu seama in zilele noastre...
Cand preocuparea devine obsesie, se instaleaza o stare generala de neliniste in jurul unui anumit subiect. Latinescul "obsidere", care inseamna a asedia, a napadi, sugereaza natura acaparatoare a obsesiei. O alta tendinta specifica este aceea de a persista nejustificat de mult, devenind aproape cronica. Spre deosebire de acele pasiuni care au un caracter obsesiv, precum colectionarea unor obiecte, comportamentele obsesive dau o senzatie de ingradire a libertatii. Ideile obsesive sunt aparent nedorite, apasatoare si persistente, in timp devenind foarte greu de stapanit. La inceput, obsesia este considerata inacceptabila, ca orice gand "necurat", care va fi respins de constiinta. Dar mintea are caile ei si nu prea se supune interdictiilor. Daca nu ma crezi, te rog sa faci tot posibilul chiar acum sa nu te gandesti la un mar rosu - nu te gandi la un mar rosu! Inchide ochii si incearca sa nu te mai gandesti la marul rosu, pentru cateva secunde. Daca inca te mai gandesti la marul rosu, te asigur ca nu e nimic in neregula. Simpla evocare a marului rosu ti-a activat imaginea lui in minte. Degeaba am spus "nu te gandi", pentru ca "marul rosu" a aparut imediat pe ecranul mintii tale, independent de interdictie. Daca, in loc sa spun "nu te mai gandi la marul rosu", te-as fi provocat de la inceput sa te gandesti la un mar galben, ce crezi ca s-ar fi intamplat? Incearca, si concluzia se va contura de la sine: nu poti scapa de un gand pana nu-l inlocuiesti cu altul. Lasand merele la o parte, "cerceteaza" cat de des te ingrijorezi pentru sanatatea ta sau a celor apropiati? Ce loc ocupa cariera in viata ta si cat de mult conteaza parerea celorlalti despre tine? Este o granita foarte fina intre grijile cotidiene si ingrijorarile obsesive... Grijile obisnuite difera de ingrijorarile obsesive prin rezultatele pe care le produc.
DE LA SANATATE LA IPOHONDRIE
Deprinderea unor obiceiuri sanatoase iti vor indrepta viata intr-o directie constructiva. Dorinta de a trai sanatos te va ajuta sa adopti un regim alimentar care sa cuprinda cat mai multe fructe si legume proaspete, sa renunti la viciile costisitoare (cum a devenit fumatul), sa incluzi in programul zilnic exercitii fizice si plimbari in aer liber. Starea generala va fi una de relaxare, nicidecum de tensiune. Controalele medicale si analizele de rutina sunt necesare anual, dar nu iti conditioneaza starea de bine - le faci pentru ca trebuie, mai mult ca sa fie facute. Obsesiv-compulsiv ar fi sa te speli pe maini de cateva zeci de ori pe zi, sa eviti locurile publice si contactul cu anumite obiecte purtatoare de germeni potential amenintatori pentru sanatatea ta. Ai sistemul imunitar care deserveste acestui scop, e bine sa-l lasi sa se antreneze, ca sa se mentina in forma.
IPOHONDRIA (HIPOCONDRIA) se manifesta ca o fixatie pentru propria sanatate, dominata de o teama puternica fata de boli. Convingerea existentei unei boli persista, chiar si dupa ce analizele medicale nu indica nicio disfunctie. Neincrederea in diagnosticul medicilor se insoteste de o autoanaliza si autodiagnosticare obsesiva, urmata continuu de controale medicale, analize, investigatii.
Aceste demersuri conduc la nervozitate si epuizare, ceea ce pre - dispune la o stare fizica mai degraba proasta. In putinele cazuri in care totusi se descopera o boala, temerile sunt mult exage rate, amplificand gravi tatea simptomelor si punand sub semnul indoielii sansele de vindecare. Sunt necesare reasigurari constante din partea doctorilor, familiei si prietenilor, aceasta situatie devenind un chin pentru toata lumea. In majoritatea cazurilor se acuza disconfort gastrointestinal, palpitatii sau oboseala musculara. Statisticile arata ca ipohondria afecteaza intre 1 si 5% din populatie.
MOBILURILE EI. Cu toate ca boala in sine este, in general, neplacuta, aduce cu sine si unele beneficii. Atentia si grija celor din jur, eliberarea de responsabilitati reprezinta avantaje secundare care pot intretine inconstient atasamentul fata de boala. Daca nu ti-ai dori boala, n-ai mai cautao. Dar de ce ti-ai dori sa descoperi o boala, in loc sa-ti doresti sanatatea? John E. Sarno, recunoscut medic american, a intreprins, pe parcursul mai multor ani, o serie de cercetari, care au dezvaluit originea psihologica a unor simptome dureroase. Se pare ca durerile de spate, crampele musculare, palpitatiile, migrenele, gastritele, dermatitele, infectiile recurente sunt, de fapt, psihosomatizari care pot fi vindecate prin simpla constientizare a furiei blocate. Se pare ca aceasta emotie controversata capata mai multa putere atunci cand nu se consuma. Simpla acceptare a legaturii dintre furie si durere s-a dovedit vindecatoare pentru pacientii doctorului Sarno. Posibil sa ti se para ciudat, dar creierul tau poate decide spontan sa exprime prin durere fizica furia de care nu esti constienta. Nu ar fi mai usor de suportat o suferinta psihica decat o durere cronica si fara leac?
30% DINTRE IPOHONDRIACI SCAPA DE INGRIJORARI, IN URMA TRATAMENTELOR LA PSIHIATRU
MAMA GRIJULIE SAU HIPERPROTECTOARE
Desigur, principala datorie a parintilor se refera la ingrijirea copiilor. Dar copiii cresc si ca sa se dezvolte au nevoie sa se separe de parinti. Numai daca se produce aceasta diferentiere permanenta, pot sa-si dobandeasca treptat autonomia. Sprijinul parental este esential in procesul de maturizare al oricarui copil. Acest sprijin presupune respect, grija, atentie, afectiune, pe masura nevoilor. In loc sa-l cocolosesti, incurajeaza-ti intotdeauna copilul sa se implice in acele activitati fata de care manifesta o forma de interes. Niciodata sa nu-i respingi o initiativa, sa nu-l dezarmezi, chiar daca banuiesti ca la capatul drumului se afla un esec. Asta nu inseamna grija. Experimentand, isi va castiga increderea in fortele proprii, chiar daca va cunoaste si gustul amar al esecului. Ferindu-l, nu va cunoaste frustrarea si va creste cu iluzia unei lumi perfecte, croite dupa bunul plac. Mai tarziu, va descoperi ca, in realitate, lumea e mai degraba neprietenoasa si nedreapta. Portii mici si digerabile sau "doze soc", ce crezi ca e mai usor de suportat? Mentalitatea de invingator este utila numai daca stii sa si pierzi.
Experienta de tip "incercare-eroare" este reteta sigura a succesului, asa s-au nascut si marile inventii. Copiii lasati sa incerce capata experienta si incredere in viata.
Incearca sa te detasezi din cand in cand de orice impuls si sa-ti faci o autoanaliza pentru a vedea daca nu cumva responsabilitatea materna nu degenereaza in altceva.
Nu trebuie feriti de pierderi, ci doar asigurati mereu ca sunt valorosi, iubiti si acceptati, indiferent de locul pe care-l ocupa pe podium. Desi pare simplu, e dificil de pus in practica. Ma gandesc la acei parinti care, din prea mult devotament si dintr-o anxietate personala excesiva, isi ajuta copiii, chiar si fara sa fie necesar.
DE LA TIMIDITATE LA IZOLARE
Ca femeie, probabil ai auzit deseori ca "e normal sa fii mai timida". Dar ce inseamna asta? Desi ai incredere in tine, simti ca iti lipseste indrazneala in anumite situatii. Timiditatea generata de unele complexe de inferioritate este camufl ata de tot felul de pretexte. Odata constientizata vulnerabilitatea, cautarea sprijinului este de mare ajutor. Confi rmarea valorii personale incepe cu recunoasterea calitatilor si folosirea lor ca atuuri. Anturajul joaca un rol decisiv, prin incurajarile pe care le poate oferi. Dorinta de afirmare iti poate fi un aliat de nadejde in lupta cu timiditatea, chiar daca rosesti sau pulsul o ia razna, de fi ecare data cand ai ceva de spus si toate privirile se indreapta asupra ta. In cele din urma vei fi apreciata si evaluata la justa ta valoare. Te obsedeaza ideea ca ai putea sa faci o gafa, sa cazi in ridicol, sa devii subiectul judecatii critice si umilitoare a celor din jur? Daca numai gandul ca ai putea atrage atentia printr-un comportament inadecvat iti anuleaza orice initiativa, atunci devine problematic. Cu cat te obsedeaza mai mult aceasta chestiune, cu atat te vei expune mai putin si te vei feri mai mult. Tendinta de a evita contactul social te va tine mai tot timpul in casa, la adapost de "ochiul critic". Este deosebit de confortabil sa-ti petreci timpul liber intr-un cerc restrans, bazat pe familiaritate. Dar, daca devine un obicei, de unde mai provin noutatea si provocarea in viata ta?
DE LA ANGAJAMENT LA "WORKAHOLISM"
Societatea capitalista in care traim promoveaza consumul, care depinde in primul rand de venituri. Cu bani multi, orice dorinta se poate satisface. Asa ca multe depind de un loc de munca bine platit. Sursa de venit consuma din ce in ce mai mult din timpul si energia angajatului, dornic sa fie apreciat, promovat si recompensat pe masura. Dependenta de munca incepe sa fie considerata o problema din ce in ce mai serioasa. Ingrijorarile obsesive legate de serviciu capata tendinte de perfectiune si control. „Workaholicii” sau dependentii de munca sunt persoane inteligente, ambitioase, dar care devin prizonierii propriului succes. In numele credintei ca esti singura capabila sa faci lucrurile atat de bine, ca sa te simti impacata, indeplinesti maximum de sarcini posibile. Te stresezi mai mult decat colegii tai si, cu toate eforturile, simti mereu ca a mai ramas ceva de facut. Acasa iti fuge gandul la problemele de serviciu, in concedii nu-ti gasesti linistea? Primul tribut al acestui tip de obsesie este instrainarea de familie si de prieteni, precum si aparitia unor probleme de sanatate. Un proverb german spune "ce rost are sa alergi, daca alergi pe drumul gresit". Este foarte important sa cantaresti lucid prioritatile din viata ta, ca sa poti mentine un echilibru intre profesie si familie, intre obligatii si timp liber. Nu lasa succesul profesio nal sa se transforme in balaurul cu sapte capete. Daca dedici carierei tot timpul tau, pentru cei dragi ce pastrezi? Dar pentru tine?
CONCLUZIE
Anxietatea generalizata este indicatorul dezechilibrului dintre ceea ce iti doresti si ceea ce ai! Nelinistea graviteaza in jurul aspectelor familiale, financiare, profesionale si de sanatate. Mai mult, iti mobilizeaza toate energiile si nu prea mai ramane loc pentru altceva. Desi crezi ca aplici o strategie de prevenire a pericolului, te amagesti cu iluzia ca detii controlul si ca poti stapani viitorul. Cine nu-si doreste fericire, sanatate si bani? Viata insasi se poate reduce la o lupta continua in numele acestor "valori". Exista victorii si pierderi, invingatori si invinsi, noroc si ghinion, zile bune si zile mai proaste. Daca iti place sa crezi ca „nimic nu este intamplator”, inseamna ca investesti realitatea cu o vointa proprie. In acest caz, oricat de mult efort ai depune, este imposibil sa detii controlul absolut. Problemele nerezolvate preocupa mintea, concentrand gandurile si sporind starea de nervozitate. In acest fel, ajung sa sufere si cei din jur de pe urma ingrijorarilor tale. Daca ai o problema, fa-ti timp sa o rezolvi cat mai repede, inainte sa genereze ingrijorare. Amanarea sporeste anxietatea si alimenteaza fixatia nevrotica, in timp ce actiunea elibereaza. Intr-o lume atat de generoasa in surse de stres, este foarte greu sa-ti pastrezi zambetul pe buze, de dimineata pana seara. De multe ori te incearca disperarea, neputinta in fata nedreptatii. Pentru binele tau, trebuie sa te deconectezi de acele ingrijorari pe care nu le poti gestiona, mai ales ca exista sanse mari sa fie si nerealiste. Se pare ca mare parte din ingrijorarile pe care le avem (aproximativ 90%) sunt nefondate si nu se intampla niciodata. Ai putea ramane doar cu 10% din ingrijorari, dupa o analiza atenta a motivelor care au dus la fiecare ingrijorare.
Atentia acordata aspectelor considerate importante, fie ele de natura personala sau de serviciu, este productiva si normala atata timp cat se manifesta in limite rezonabile. Orice ai face, tine minte: energia consumata pentru o problema nu trebuie sa-ti sece intreg rezervorul.
STRESUL POST TRAUMATIC
Aproape intotdeauna exista un eveniment care declanseaza exagerarile de tip obsesiv, chiar daca legatura nu este evidenta la prima vedere. Stresul post traumatic se asociaza cu pierderea sau imbolnavirea cuiva drag, mai ales cand evenimentul este imprevizibil sau socant, la fel ca sperietura de pe urma unui accident, de exemplu. La nivel psihic, o trauma traita lasa intotdeauna urme. Ideile fi xe si obsesiile au o oarecare legatura cu nevoia de siguranta. Totodata, este foarte probabil ca teama de moarte sa fi e adevarata sursa a tulburarilor de anxietate.
Comportamentele de reasigurare prin care se tine situatia sub control permanent tradeaza anxietatea. Incercarile constante de a preveni pericolul corespund starii psihologice de alerta. Un astfel de exemplu sunt impulsurile imperative de a verifica propriile actiuni si ordinea stabilita a lucrurilor. Daca nelinistea se asociaza cu tulburari ale somnului si diminuarea interesului pentru activitatile cotidiene o perioada mai indelungata de doua saptamani, este recomandabil sprijinul unui psiholog.





ALESSANDRA MUSTAREATA, psiholog