Partieeee pe apa

Impatimitii sporturilor nu s-au multumit niciodata cu putin si au incercat in permanenta sa inoveze. Asa s-a facut trecerea de la cricket la hochei, de la skateboard la snowboard, de la patinele pe gheata la cele cu rotile sau de la celebrul schi pe partie la schiul nautic. Si cum evolutia trebuie sa implice multa adrenalina, schiul nautic presupune ca tu, accesorizat cu o pereche sanatoasa de schiuri, sa te mentii la suprafata apei tinandu-te strans de un cablu special, tractat fiind de o barca cu motor. Ti se pare usor? Incitant e, cu siguranta! Mai ales ca vei putea incerca slalomuri, sarituri, intreceri sau poti brava in fata prietenilor facand acrobatii. Promotorii acestui sport sunt americanii, care se amuzau in competitii de familie, indiferent de varsta sau nivelul lor de indemanare. Si asa s-a ajuns la un numar de peste 1 milioane de practicanti numai in Statele Unite. Competitiile familiale s-au transformat apoi in competitii organizate de federatiile de schi aparute.
90 DE ANI DE SCHI NAUTIC
Nu se stie cand au fost folosite pentru prima oara schiurile; cert este ca in anul 1921 apare in enciclopedia suedeza pentru prima oara termenul de schi nautic - vattenskida. Primul cutezator care a promovat in America, timp de 15 ani, acest sport a fost Ralph Samuelson. Exercitiul lui a fost sa-si tina echilibrul pe niste placi ancorat de un inel de fier legat cu o funie de barca fratelui sau. Abia in 1966, Asociatia Americana de Schi il recunoaste pe Samuelson ca fiind primul schior, care a facut prima saritura pe o rampa, primul slalom si cel care a tinut primul spectacol de schi, chiar daca meritele i-ar fi trebuit recunoscute inca din anul 1925, cand a reusit aceste performante.
Si de acolo, schiul nautic a atras numerosi adepti ce au contribuit la imbunatatirea si popularizarea lui: Fred Waller si-a construit singur schiurile si le-a denumit Akwaskees, iar in 1927 schiul pe apa primeste grad olimpic, fiind considerat un sport de exhibitionism. Pana acum, s-au gasit practicanti de schi nautic si in randul animalelor. Twiggy este o veverita din Florida care face schi nautic.
22-24 DE MILE PE ORA TREBUIE SA PRINZI INAINTE DE A INCERCA SA SARI DE PE UN SCHI PE ALTUL SAU CU AMBELE PICIOARE
ANDURANTA SI LIMBAJUL SEMNELOR
Cu cat numarul participantilor a crescut, inovatorii au gasit solutii pentru imbunatatirea echipamentului: materiale moderne sunt folosite
acum nu numai pentru protectie, dar si pentru design. Manusi din kevlar, costume prevazute cu veste de proteciie la impact, mai aerodinamice in cazul concursurilor de sarituri, si foarte rezistente la diferite temperaturi. Ai de unde alege! Dar sunt aspecte mult mai importante pentru siguranta ta! Este necesar sa stii marimea suprafetei de schiat! Distanta dintre schior si barca trebuie sa fie de 60 de metri. Astfel barca are o suprafata de siguranta de 30 de metri pe fiecare parte. Lungimea intregului curs de schi sa fie de 600 - 900 metri si inaltimea apei sa fie de minim 1,5 metri. Nu te vei lovi de pietrele de pe fund nici la momentul startului si nici in cazul unei caderi. Pe langa cel care conduce barca si schior exista si un observator. El este cel care iti zice daca vine vreun obstacol, daca esti in siguranta, si tu ii vei spune daca ai nevoie de ajutor. Invata limbajul semnelor inainte de a pleca pe apa! Ca in orice alt sport sau tip de schiat, fizicul si psihicul trebuie sa se completeze perfect. Anduranta necesara o vei castiga prin exercitiu. Astfel ca vei ajunge sa fii pregatit si in cazul unei cazaturi. Nu uita de vreme! Fii sigur ca nu schiezi pe vant puternic sau cand sunt valuri puternice! Pe ploaie, vizibilitatea este redusa si ai putea sa nu intelegi semnalele observatorului tau.
TEHNICI DE SCHI
Ca o prima tehnica de schi e musai de amintit intelegerea dintre schior si observator. Daca aceasta nu functioneaza, poti sa-ti amani iesirea la apa. Startul nu este afectat de modalitatea de concurs, el este la fel la oricare proba. Schiorul este in apa, in pozitia ghemuit, si se ridica la suprafata apei abia cand barca se pune in miscare.
SLALOMUL. Inseamna arta de a folosi cate un schi pe rand. Acest procedeu mareste viteza si agilitatea schiorului. In aceasta disciplina se parcurge un traseu de slalom. Este un traseu de geamanduri ce vor fi ocolite de participant folosinduse de un singur schi. Scorul maxim inseamna obstacole maxime depasite.
SARITURI. In comparatie cu slalomul sau trick skiing (acrobatii), sariturile pe schiuri sunt cele mai stimulatoare pentru doritorii de adrenalina. Pe o rampa de 1,5-2 metri, la o viteza de maximum 58 km/h, schiorul care atinge in saritura inaltimea maxima castiga! Profesionistii stilului pot ajunge la inaltimi de 75 de metri.
INTRECERE. Aici, poate mai mult decat la celelalte competitii, conteaza enorm discutia dintre schior-observator si observator-conducator. Nu exista limita de viteza, fiecare isi duce schiorul la finish dupa abilitatea de a varia viteza in functie de conditiile traseului.
IN ROMANIA:
La Snagov este infiintata singura scoala de acest gen, iar prima competitie a avut loc abia la sfarsitul anului 2008. Neasteptat, s-au strans zeci de participanti ce si-au demonstrat maiestria la acrobatiile pe apa.
TRUCURI
Executiile si punctajul sunt similare celor din gimnastica, dar pot creste odata cu maiestria si dificultatea manevrelor. Cu ajutorul tehnologiei, favorizati de o viteza mai mare, schiorii de astazi sfi deaza legile fi zicii executand acrobatii cat mai periculoase si mai inalte. Cei care folosesc un singur schi sunt favorizati in ceea ce priveste punctarea. Nu incerca sa faci trucuri pe schiuri normale! Majoritatea trucurilor cer schiuri speciale.

Gabi Serea