Arnica

Specie perena, dreapta de 20-60 cm, cu o rozeta bazala de frunze si doar cateva frunzetul pinale. Florile sunt grupate intr-un antodiu terminal si, de obicei, cu doua laterale, cele marginale ligulate, iar cele central tubulare, de culoare galbena. Creste prin fanete, pasuni, poieni, tufarisuri din zona montana pana in cea subalpina, in aproape intregul lant al Carpatilor, mai raspandita in nord. Pentru a o ocroti, consider ca este necesar sa fie introdusa in culturi la munte. Florile contin ulei esential intre 0,06%-3,8% in functie de chemotaxoni, de data recoltarii, de calitatea materiei prime (proaspata sau uscata). Uleiul esential contine dimetilesteri ai timohidro-chinonei, in cantitati majore, esteriai florolului. In Arnica, sesquiterpenele lactonice sunt reprezentate de helenalina si dihidrohelenalina si esterii ei cu diferiti acizi: acetic, izobutiric, metacrilic etc. Mai sunt prezente diterpene, arnidiol, flavonol glicozide, acid cafeic, cumarine etc. Radacinile contin, pe langa ulei esential (intre 0,5 si 1,5%), acid cafeic, fumaric, succinic, inulina, timol, derivati timohidrochinonici, metal esteri, 3-etilfenol, zaharoza, saruri minerale etc.

ARNICA IN MEDICINA TRADITIONALA
Stramosii poporului nostru, traco-geto-dacii, isi vindecau ranile dupa lupte cu fierturi din flori (de arnica si alte plante. Utilizarea empirica s-a pastrat pana in zilele noastre. Preparatele din flori de arnica in dilutii mari se folosesc intern in diaree, ca sedativ, in dischinezii biliare, ateroscleroza etc., iar extern, in tratatrea ranilor si arsurilor, in laringite si traheite sub forma de gargara. In ultimele decenii preparatele pe baza de flori de arnica au format obiectul a numeroase cercetari fitochimice, farmacodinamice si studii clinice. Alcaloizii de tip pyrolizidinici, tussilagina si izotussilagina prezenti in cantitati mici si in arnica sunt considerati netoxici, deoarece prin structura lor legaturile chimice nu sunt 1,2, necine nesaturate si sunt altii decat alcaloizii pyroli - zi dinici din tataneasa, din florile si radacinile de potbal, din plante din familia boraginaceae care au efecte puternic genotoxice carcinogene si hepatotoxice.

Ovidiu Bojor, Dr. Farm., Presedintele Patronatului Planta Romanica